Nici nu am început bine articolul şi răsare pentru voi, ca un ghiocel sălbatic, un îndemn: Uită grijile…pe undeva, într-un bagaj și începe să trăiești!
Îmi murmuraţi în cea mai mare grabă că este atât de simplu să scrii (aud voci eu?!), iar până la fapte ar fi cărare lungă, lată şi dreaptă. Eiiii, bine, nu…nici măcar să tastezi nu mai este ca odinioară. Doar ca să nu mă credeți perorantă, o să las un pic pălăvrăgeala anodină și o să trec prin foc şi sabie subiectul.
De curând am citit cartea lui Dale Carnegie „Lasă grijile, începe să trăiești” – foarte bine documentată, concisă, cu exemple din viața proprie a acestuia și plină de experiențe a zeci de adulți din toate categoriile sociale. Cum bine ne amintește scriitorul încă de la început, lecturând, redescoperim lucruri pe care le știm deja și care ar trebui să ne determine să acționăm, să ne inspire la o viață relaxantă, lipsită de griji.
Sună atât de armonios…parcă ar fi un vis frumos: să nu mai avem griji! Ce ar fi dacă am rămâne doar cu preocupări? Nu este nicio utopie, liniștiți-vă.
„Jumătate din grijile din lume sunt cauzate de faptul că oamenii încearcă să ia decizii înainte de a avea suficiente cunoștințe pe baza cărora să ia o decizie.” Bun. Sunt de acord cu această afirmație pentru că am pățit-o de atâtea ori. Și ce ar fi de făcut? Dale Carnegie ne prezintă câteva tehnici fundamentale de analizare a grijilor: să stabilim mai întâi faptele și abia după ce le cântărim cu atenție, să luăm o decizie. Apoi, să acționăm. Când suntem tentați să ne facem griji din cauza unei probleme să ne răspundem în scris la câteva întrebări:
„1. Care este problema?
2. Care este cauza problemei?
3. Care sunt soluțiile problemei?
4. Care este cea mai bună soluție?”
De multe ori grijile ne induc o stare dezolantă, nu mai avem chef de nimic, nu mai mâncăm, nu ne mai odihnim suficient… Pentru a ne dezvăța de obiceiul de a ne face griji, Dale Carnegie ne propune:
„Fiți tot timpul ocupați. Persoana îngrijorată trebuie să se piardă în acțiune, pentru ca nu cumva să se scufunde în disperare.” Cum spune și George Bernard Shaw „Secretul nefericirii stă în a avea răgazul de a te întreba dacă ești sau nu fericit”.
Un sfat la fel de util este să ne folosim de „legea probabilității” pentru a ne îndepărta grijile, prin simpla întrebare: „Ce șanse sunt ca acest lucru să nu se întâmple?”
De câte ori nu încercăm să ne împotrivim destinului? „Nicio ființă nu are suficientă emoție și vigoare să se lupte cu inevitabilul și să-i rămână, în același timp, destulă pentru a-și crea o viață nouă. Alegeți ori una, ori alta. Puteți fie să vă plecați în fața furtunilor inevitabile ale vieții, fie să vă împotriviți și să le lăsați să vă înfrângă!”
„Numărați-vă binecuvântările-nu necazurile!”- sublim spus, dragilor, dacă ați ajuns până aici cu lectura. Ar fi atât de grozav să scăpăm de ingratitudine! Încercăm să ne reclădim starea mentală? Să supravieţuim conflictelor interioare care ne macină existenţa?
Pentru a ne învinge „năravul îngrijorării” ce ar fi să reținem esenţialul, şi anume că: „Viața este prea scurtă pentru a fi irosită pe fleacuri.”
Fără excese, nici măcar de sare. 🙂
La final de articol, vă las să alegeţi sau de ce nu…să găsiţi o altă forţă. Aştept cu neastâmpăr votul vostru. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă las într-o pauză imaginară până…data viitoare.
ouă) de ceas…într-un mijloc de transport în comun, între doi utilizatori de spirtoase și multe altele din această rămurică (confirmate pe rând, în zecile de minute).
Nu știu cum sunteți voi structurați genetic, însă gândurile rumegate (din cele multe şi mărunte) la copilărie îmi fixează (fără aracet) zumzetul pe făţuca nevinovată.
Num Lock's Blog 
