Gânduri bune într-un ibric…

„Mihaela, cu ce gânduri bune ţi-ai început săptămâna?”

Cu ciocolată, nuci şi struguri!!!  Nuuu, cum să pui pe tapet chestiile astea aici, pe un blog cu iz de seriozitate? răspunse răvăşită vocea interioară, mirată din drum afară şi cale-ntoarsă, de gusturile culinare dezvăluite în seninul imaginar al nopţii. Obedientă din fire, m-a lăsat în pace să născocesc (mai) departe de văzul fin al lumii.

Prin urmare…mi-ar trebui o replică demnă de o apariţie uimitoare (mai ceva ca ţinutele mironosiţelor de la Hollywood), aburită ca un geam şi ameţită de culorile insistente ale toamnei gri. Şi după recitirea ei, să te întrebi epuizat ce am vrut să exprim a zecea oară. Nu am timp de elocvenţă acum, aşadar, unde o găsesc? Poate de Black Friday mai am o şansă rătăcită în SUA. Sper să nu fie abstrusă ca mine, declanşând o confuzie în şir de zale, ca de obicei.

Şi cu ibricul din titlu ce-ai avut? Păi… gândurile bune adunate de-a valma, le-am fiert o oră şi un sfert, la foc mic, cu niţică sare, pentru o esenţă de neuitat.

Excese în zadar…gândurile tale bune le împarţi cu mine sau le închizi într-un sertar, pentru a ţopăi mai târziu de fericire sinceră şi nedeclarată?

 

 

 

Condamnaţi la fericire

Cum ar fi? Condamnați la fericire! Năstrușnică idee. Facem un exercițiu vioi de imaginație în loc să discutăm pentru a mia oară despre astenia de…toamnă? E un schimb echitabil în toată splendoarea lui, zic eu (iar voi mai reflectați niţel!).

Avem (di toate!) definiții simple, nu de una sau de alta, dar să nu fabricăm vorbe mai puțin pline, pe înserat:

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească.

Și acum, metaforic exprimându-mă, unde vムzboară în stoluri, gândurile? Ce meleaguri captivante au atins când sunt deasupra tuturor şi libere?

Vă invit gingaş să procesați ce înseamnă, pentru cât timp includem elemente externe şi dacă vorbim (în scris sau în somn) de egoism în fericirea condamnată. Am scris invers…Mă scuzați. Sau nu. Fericirea mai suferă câteodată! Și noi, alături de ea.

Până la urmă este o temă pentru acasă…fiecare în lumea lui! (atenţie, dacă copiați, trăiți o viață la indigo și n-ar fi păcat?)

 Excese fericite într-un loc deloc condamnat!
 

101 dorinţe

Am 101 dorinţe la care visez cu seninătate, iar gândurile mele uneltesc nefiresc ca să mă trezesc din amorţeala creată artificial.

Mă simt ca într-o vacanţă somnoroasă, unde lenea se instalează comod şi se întinde cu mişcări lente şi alungite, pe canapea…până mai târziu.

Timpul – pe care l-aş tine prizonier pentru a-mi schiţa dorinţele mai sus amintite şi ameţite de aburii creaţiei – este cuprins acum de furie şi intervine ferm, intenţionând să mă chestioneze de ce-mi înec dulcele amar în vorbe înşirate-n scris şi plămădite bine în suflet, într-o lume cumva anostă.

Câtă nedreptate! îmi zic, în ziua de azi nu mai există toleranţă.

Am 101 dorinţe la care meditez, virez cu ele spre necunoscut şi le păstrez pentru o zi oarecare.

Gânduri în exces

Se pare că am nevoie de o vestă de salvare cu guler (nu simplă) pentru gânduri! Pe bune?!! încă mă mir şi eu (doar una?)… Dar ce gânduri năstruşnice şi aparent…rebele, ar vrea să-mi părăsească barca pentru o baie spumoasă în Marea Neagră, într-o seară tomnatică?

Sunt convinsă că aveţi momentele voastre de glorie când ele nu vă mai ascultă, sunt efervescente, se frământă, se răzvrătesc şi vă surprind, creând un spectacol de neuitat pentru o bucăţică de vreme.

Pentru toate acestea, de ce n-ar exista veste speciale? Am putea discuta despre veste de salvare pentru gânduri copilăreşti şi pentru gânduri ce au crescut cu noi şi încă nu ne dau pace…să le spunem simplu…mature? Bineînţeles, clasificarea nu se opreşte aici, iar lista o las deschisă…pentru doritori, amatori ori experţi. 🙂

Dar să trecem la lucrurile serioase: am vrea să le salvăm sau ne-ar fi mai bine cu ele trântite peste bord…în aşteptarea altora? Nu intenţionez să concep un Ghid de supravieţuire al gândurilor rebele şi prin urmare, mă întreb ce-ar fi de făcut.

Poate răspunsul este atât de aproape, iar eu văd doar excesul ideilor nepotolite şi însetate de afirmare.