Şase pălării gânditoare

palariiCe-ar fi să ne împărţim felul în care gândim în mai multe categorii? Să purtăm o pălărie colorată imaginară pentru fiecare tip de gândire în parte?

Exact despre acest subiect veţi citi în cartea lui Edward de Bono „Şase pălării gânditoare„.

Prin această metodă creativă ne punem mintea la contribuţie la „ce poate fi” şi nu ne limităm la „ce este”.

Astfel, prin jocul de roluri unde ne schimbăm în mod deliberat pălăria, vom avea o viziune mai amplă a situaţiilor analizate.

Este un concept simplu unde se abordează direcţii de gândire diferite, în funcţie de culoarea pălăriei purtate la momentul respectiv.

Aşa cum spuneam, fiecare pălărie are o culoare: albă, roşie, neagră, galbenă, verde, albastră.

„Pălăria albă. Albul este neutru și obiectiv. Pălăria albă este legată de fapte obiective și de cifre. Gânditorul se străduiește să fie cât mai neutru, mai obiectiv în prezentarea informațiilor.

Pălăria roșie. Roșul sugerează furie (a vedea roșu înaintea ochilor), patimă, emoții. Pălăria roșie furnizează un punct de vedere emoțional. Pălăria roșie îi permite gânditorului să spună „Așa simt în această chestiune.” Când un gânditor folosește pălăria roșie, nu trebuie să existe niciodată vreo încercare de a-și justifica sentimentele sau a le fundamenta logic.

Pălăria neagră. Negrul este sobru și serios. Pălăria neagră semnifică prudență. Ea evidențiază punctele slabe ale unei idei. Pălăria neagră subliniază problemele cărora trebuie să le acordăm atenție.

Pălăria galbenă. Galbenul este însorit și pozitiv. Pălăria galbenă este optimistă și conține speranța și gândirea pozitivă. Pălăria galbenă vizează evaluările pozitive, așa cum pălăria neagră vizează evaluările negative. Ea acoperă un spectru ce se întinde de la logic și practic până la visuri, viziuni și speranțe. Folosirea ei conduce la propuneri și sugestii concrete.

Pălăria verde. Verdele înseamnă iarbă, vegetație și creștere fertilă, abundență. Pălăria verde indică creativitate și idei noi. Căutarea alternativelor constituie un aspect fundamental al gândirii de tipul pălăriei verzi. Este nevoie să trecem dincolo de familiar, de evident și de satisfăcător.

Pălăria albastră. Albastrul este rece, fiind și culoarea cerului, care se află deasupra tuturor lucrurilor. Pălăria albastră vizează controlul, organizarea procesului de gândire și folosirea celorlalte pălării. Pălăria albastră este răspunzătoare de rezumate, de vederea de ansamblu și de concluzii. Monitorizează gândirea și se îngrijește de respectarea regulilor jocului. Oprește discuția în contradictoriu și insistă pe construirea gândirii într-un fel asemănător creării unei hărți. Ea asigură disciplina.”

Pălăriile pot fi utilizate în două moduri: pentru a solicita în timpul unei discuţii un tip de gândire (o singură pălărie) sau într-o succesiune (mai multe pălării una după alta) pentru a parcurge un subiect ori a găsi rezolvarea unei probleme, în luarea unor decizii, realizarea de rapoarte.

Referitor la timpul alocat purtării fiecărei pălării, Edward de Bono ne recomandă să se stabilească de la începutul întâlnirii un timp scurt (cam un minut), care poate fi prelungit dacă este cazul.

Beneficiile celor „şase pălării” apar în discuţiile de grup care devin mult mai eficiente prin explorarea unor subiecte în întregime, dar şi în gândirea „pe cont propriu”, acoperind unghiuri diverse.

La final de carte, autorul ne aminteşte scopurile acestui minunat concept: simplificarea gândirii prin tratarea problemelor pe rând şi schimbarea gândirii.

Mult succes în utilizarea metodei celor şase pălării!

3 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Copilul de ieri

copilarieNu știu cum sunteți voi structurați genetic, însă gândurile rumegate (din cele multe şi mărunte) la copilăƒrie îmi fixează (fără aracet) zumzetul pe făţuca nevinovată.

De ce să nu recunoaștem…copiii ne molipsesc inevitabil cu energia, inocenţa și jovialitatea lor inepuizabilă, alături de zâmbetul magic ce ne topeşte seriozitatea afişată drept paravan. Paradis curat!

*Sursă poză

Ce ne costă să intrăm tiptil în jocul lor naiv, lăsându-ne grijile la poartă ori ambalate haotic pentru mai încolo?

Îmi vin în minte câteva replici mai de soi, mai de sămânţă de la jocurile din copilăria apusă:

Ai spart oalele, și-ai mâncat sarmalele!

Cine-i nu-i gata, îl iau cu lopata!

Plimbă ursul!

Ţară, ţară vrem ostaşi! 

Împărate luminate, cât e ceasul?

Surprinsă teribil, încă le mai aud…strigate de copii, p-afară. Cam rar. Acum în schimb, au alte preocupări zilnice…tehnologice şi jocuri de echipă pentru weekend.

Tânjiţi şi voi după un joc, dragi copii de ieri?

3 comentarii

Din categoria Suflet învăluit

Rumeg gânduri.

Scrisul mă eliberează de gândurile pe care le țineam izolate de ochii lumii, într-o ladă cu zestre, zugrăvită cu amintiri, dorințe nuanțate și expresive.

Dar stai, cititorule drag și unic, nu te grăƒbi să o deschizi ori să calculezi o ecuație cu o necunoscută, crezând că îmi rămân apoi mult mai puține…ele se înmulțesc până apune soarele și danseazムaiurea până dimineața…mƒăcar de-ar fi fost o chestie armonioasă și plăcută minții.

Ce să vezi…stoluri, stoluri deasupra câmpiilor. Dacă ai fi indiscret din fire, din potecă afară…sau dacă ai avea o urmă vie de curiozitate strecurată în prealabil într-un buzunar al vieții, te-ai întreba unde le este mai bine? Zburdând sau organizate până la epuizare? Și răƒspunsul evident întârzie să apară pe diagonală. Cam mofturos. Cam schimonosit. Cam nehotăƒrât. Cam neserios. Halal!

Ar da bine să inserez o concluzie extravagantă: teoretic, fiecare cu gândurile lui, zăƒu așa. Iar dacă nu vă dau pace și somnul nu mai este ce-a fost în tinerețe, schimbați-le sau faceți ceva cu permutările până își găsesc locul potrivit în univers.

Practic, iar rumeg. Pe îndelete.

3 comentarii

Din categoria Suflet învăluit

Condamnaţi la fericire

Cum ar fi? Condamnați la fericire! Năstrușnică idee. Facem un exercițiu vioi de imaginație în loc să discutăm pentru a mia oară despre astenia de…toamnă? E un schimb echitabil în toată splendoarea lui, zic eu (iar voi mai reflectați niţel!).

Avem (di toate!) definiții simple, nu de una sau de alta, dar să nu fabricăm vorbe mai puțin pline, pe înserat:

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească.

Și acum, metaforic exprimându-mă, unde vムzboară în stoluri, gândurile? Ce meleaguri captivante au atins când sunt deasupra tuturor şi libere?

Vă invit gingaş să procesați ce înseamnă, pentru cât timp includem elemente externe şi dacă vorbim (în scris sau în somn) de egoism în fericirea condamnată. Am scris invers…Mă scuzați. Sau nu. Fericirea mai suferă câteodată! Și noi, alături de ea.

Până la urmă este o temă pentru acasă…fiecare în lumea lui! (atenţie, dacă copiați, trăiți o viață la indigo și n-ar fi păcat?)

 Excese fericite într-un loc deloc condamnat!
 

3 comentarii

Din categoria Suflet învăluit

Cel mai bogat om din Babilon

Știu că m-ați prins (mă predau)! Iar scriu despre cărțile pe care le citesc…(nu despre toate, selecția este cruntă). Se făcea anul și eu nu-mi țineam promisiunea de la pagina Recomandă-mi a blogului?! Așa că…”Cel mai bogat om din Babilon” de George S. Clason a aterizat, luând contact nu cu solul, ci cu ochii mei.

Cartea conține o serie de povestiri ce reflectă principii financiare numai bune de pus la rană, de analizat, dar mai ales de aplicat cât mai curând posibil (acum, nu mai sta pe gânduri întrebătoare!). Deși vechi de mii de ani, sunt demne de urmat şi în zilele noastre minunate şi mirate (sau murate?) (alege ce-ţi sună bine).

Despre Babilon și locuitorii săi poate ar trebui să știm că:

– civilizația Babilonului este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi din lume;

– au fost inventatorii noțiunilor financiare cum ar fi schimb monetar, obligații contractuale și titluri de proprietate;

– babilonienii dețineau tainele diverselor arte și meșteșuguri (sculptură, pictură, arta țesutului, a bijuteriilor, a fabricării armelor din metal, arta cultivării pământului);

– își scrijeleau gândurile pe tăblițe de argilă.

Dacă ne propunem să păstrăm mereu o parte din ceea ce câștigăm (10%) și dacă această sumă o investim în ceva ce ne va asigura profit de-a lungul (și de-a latul) timpului se poate spune că am găsit calea spre prosperitate.

Indiferent de domeniul în care lucrați, principiile enunțate în aceste parabole, pline de înțelepciune, se pot pune în practică. Succes!

Pentru alte leacuri împotriva sărăciei, legile aurului și favorurile Zeiței Norocului nu ezitați să răsfoiți cu atenție și interes cartea.

Spre final, nu uitați că:

Mai bine analizezi lucrurile cu puțină prudență decât să simți gustul regretelor amarnice.

Și bineînțeles, piesa de rezistenţă:

Dacă ai o voință de fier, descoperi în cele din urmă drumul pe care vrei să-l urmezi.

Excese plăcute, dragilor!

 

 

 

 

 

 

4 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

A vinde e omeneşte

În fiecare zi ne vindem ideile nebănuite, lucrurile nefolositoare, poveştile nemuritoare, experienţa dobândită…celor dispuşi să le accepte (cu chiu şi cu vai mai puţin). Încercăm să ne determinăm unii pe alţii de tărâmul beneficiilor şi cai albi (nu verzi pe pereţi). Nu o să vă spun încă niciun basm sau aş putea încerca…

1. A fost odată ca niciodată o vreme când unii oameni se necăjeau din pricina unor nimicuri. În fiecare zi, ei trăiau într-o lume plină de griji mărunte și amărăciune. Într-o zi, totul s-a schimbat: cei care erau fericiți i-au învățat să nu mai pună la suflet absolut orice, că viața oferă lucruri mai frumoase de care să se bucure, pe care să le observe și că fiecare clipă este prețioasă. Din acest motiv, trebuie să învățam cu toții că nu trebuie să ne mai lăsăm invadați de neplăceri ori suferințe la orice pas. Din acest motiv, buna dispoziție s-a instalat în meniul zilei. Până la urmă este mult mai bine așa, într-o lume veselă și optimistă!

Povestea are la bază discursul Pixar de prezentare-vânzare și cuprinde șase propoziții secvențiale. Acestea musai să înceapă cu acele cuvinte subliniate, încărcate de o forță persuasivă impresionantă. Chestiune testată! (studiourile de animație Pixar din California au încasări uimitoare, fiecare film Pixar având același ADN narativ, conținând după cum spuneam, cuvintele subliniate ce marchează o structură profundă)

2. Cum aș putea să vând povestea de mai sus pe Twitter? Poate ar fi suficient un link către o poză cu o față entuziasmată și câteva beneficii, însoțit de următoarele cuvinte: Vedeți cum ați putea arăta de mâine și de ce trebuie să fiți optimiști!

3. Dacă discursul de vânzare ar trebui să-l sintetizez printr-un titlu inclus pe linia de subiect a unui e-mail, ar suna cam așa: 3 motive simple pentru o viață frumoasă.  

4. Hmm…un discurs de vânzare cu rimă? De tristețe dacă scapi, ai optimism garantat! 

5. Mai departe, vă propun să încercați discursul de vânzare sub formă de întrebare. Trebuie să fie atât de greu să renunți la amărăciune?

6. Discursul de vânzare poate fi format dintr-un singur cuvânt (Saatchi considera că „în acest model, companiile își dispută deținerea proprietății exclusive asupra unui cuvânt în conștiința publicului”-de exemplu rostești „neprețuit” și gândul tău zboară la un card). Eu m-am gândit la reinventează-te.

În încheiere o să înțelegeți subiectul acestui articol (cât suspans, zău!). Cu siguranță vă este cunoscută noțiunea de „discursul din lift” din secolul XX (dacă erai într-un lift și aveai norocul să te afli cu șeful cel mare, trebuia să fii capabil să explici cine ești și cu ce te ocupi într-un timp limitat, după cum realizați). Acum, tehnologia avansată își lasă amprenta.

În „A vinde e omenește” de Daniel Pink am citit despre discursurile de vânzare colecționate de acesta în ultimii ani, ca fiind „succesorii discursului din lift”. Practic, cum putem iniția o conversație care conduce la convingerea celorlalți.

Până la urmă sunteți lămuriți de unde provin cele șase discursuri de vânzare? Mi-am pus imaginația și rotițele la treabă, aplicând conștiincioasă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din carte.

Discursuri in exces!

 

 

 

4 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Psihologia persuasiunii

Ce ne face să spunem “da” unei persoane sau să alegem un produs/serviciu cu uşurinţă, acceptând cât am clipi de trei ori? Glasul lin şi cristalin ori formularea propriu-zisă? Toţi ne folosim de puterea noastră de convingere în viaţa de zi cu zi. Aşadar, pe ce ne bazăm? Răbdare, zic…că apar şi răspunsurile!

În cartea “Psihologia persuasiunii” de Robert B. Cialdini sunt tratate şase principii psihologice ce influenţează tendinţa de a te supune unei solicitări: reciprocitatea, consecvenţa, dovada socială, simpatia, autoritatea şi raritatea.

Şi de această dată nu le ţin captive (sunt sigură că şi voi aţi fi făcut acelaşi gest pentru mine)!

Astfel, am cules cu simţ de răspundere citatele reprezentative pentru a creiona şi accentua fiecare principiu.

Începem cu “Regula reciprocităţii” şi aflăm că “aduce cu sine concesii mutuale pe două căi. Prima este evidentă: presează primitorul unei concesii să răspundă la fel. A doua, deşi nu tot atât de evidentă, este esenţială. La fel ca şi favorurile, darurile sau orice alt fel de ajutor, obligaţia de a întoarce o concesie încurajează crearea de aranjamente sociale corecte dând asigurari că oricine caută să iniţieze un asemenea aranjament nu va fi exploatat.”

„În fond, dacă nu ar exista obligaţia socială de a întoarce o concesie, cine ar mai vrea să se sacrifice primul? Dacă ai fi tu acela, ai risca să renunţi la ceva şi să nu obţii nimic în schimb? Dar având regula reciprocităţii activate, ne putem simţi în siguranţă că, dacă facem primii un sacrificiu în favoarea partenerului, acesta este obligat să ne ofere un sacrificiu în schimb.”

Consecvenţa ne oferă o orientare rezonabilă şi profitabilă asupra lumii. În majoritatea cazurilor ne va merge mai bine dacă abordarea noastră este bine fundamentată şi consecventă. Fără consecvenţă viaţa noastră ar fi dificilă, dezordonată şi incoerentă.”

„Dar, deoarece a fi consecvent este, de obicei, în interesul nostru, cădem uşor în greşeala de a fi consecvenţi în mod automat, chiar şi în situaţii în care nu este raţional să o facem. Iar când se întâmplă să fim consecveţi fără a gândi mai întâi, situaţia poate deveni dezastruoasă. Cu toate acestea, chiar şi consecvenţa necugetată poate avea părţile ei atractive.”

Principiul dovezii sociale susţine că “unul dintre mijloacele pe care le folosim pentru a stabili ce poate fi considerat corect este să aflam ce cred alţi oameni că este corect. Principiul se aplică mai ales modului în care hotărâm dacă un comportament este corect”.

Referitor la simpatie (manifestată direct sau indirect prin atracţie fizică, asemănare, complimente, stabilirea unor legături) autorul ne sfătuieşte, atunci când luăm decizia de a ne da acordul: “este întotdeauna o idee bună să separăm sentimentele noastre faţă de solicitant de cele faţă de obiectul solicitării. Dar, o dată ce suntem antrenaţi chiar şi într-un scurt contact personal şi social cu un solicitant, este uşor să uităm să facem această distincţie.”

„În acele situaţii când solicitantul ne este practic indiferent, uitând să facem această distincţie nu vom fi împinşi prea departe într-o direcţie greşită. Dar, atunci cand simpatizăm foarte mult persoana care ne solicită ceva, creşte probabilitatea să facem greşeli mari fără această distincţie. De aceea este atât de important să fim vigilenţi dacă simţim o simpatie nejustificată faţă de un profesionist în obţinerea asentimentului.”

Principiul autorităţii este mai uşor înţeles din prisma a două întrebări. Prima este “Are această persoană o autoritate reală? Această intrebare este folositoare deoarece ne ajută să ne concentrăm atenţia pe două informaţii decisive: dovezile de acreditare ale autorităţii şi relevanţa acestor dovezi pentru chestiunea în cauză.“

„A doua întrebare este Cât de demnă de încredere ne aşteptăm să fie autoritatea în această situaţie? Este posibil ca o persoană cu autoritate, chiar şi foarte bine informată, să nu ne prezinte informaţiile în mod onest. Prin urmare, este necesar să luăm în consideraţie corectitudinea autorităţii. De fapt, în majoritatea timpului facem acest lucru. Ne lăsăm mult mai influenţaţi de experţi care par să fie imparţiali decât de cei care ar avea ceva de câştigat dacă ne obţin asentimentul.”

Şi am ajuns cu paşi voinici la principiul rarităţii.

“Bucuria nu constă în a folosi un bun disponibil doar în cantitate limitată, ci în a-l poseda. Este foarte important să nu confundăm aceste două stări de spirit. Ori de câte ori ne confruntăm cu presiunile exercitate de raritatea unui articol, trebuie să ne întrebăm şi ce vrem de la acel articol. Dacă răspunsul este că vrem acel lucru pentru beneficiile sociale, economice sau psihologice aduse de posesiunea unui lucru rar, atunci este perfect; presiunea rarităţii ne va da un indiciu bun despre cât suntem dispuşi să plătim pentru acel lucru-care, cu cât este mai puţin disponibil, cu atât este mai valoros pentru noi.”

„Dar, foarte adesea, nu vrem un lucru doar de dragul de a-l avea. Îl vrem pentru utilitatea lui; vrem un articol ca să-l mâncăm, să-l bem, să-l atingem, să-l auzim, adică pentru a-l utiliza. În aceste cazuri, este vital să ne amintim că articolele disponibile în cantitate mică nu au un gust mai bun, nu sună mai bine şi nu funcţionează mai bine doar pentru că sunt disponibile în cantitate limitată.”

Principiile persuasiunii sunt transpuse în clipul “Science of persuasion” pe care vă invit să-l vizionaţi pentru a avea o imagine completă şi animată:

Sper că v-am pus alegerile pe gânduri în exces!

*Sursă video muffyPEDIA.ro

2 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală