Arhive pe etichete: Edward de Bono

Şase pălării gânditoare

palariiCe-ar fi să ne împărţim felul în care gândim în mai multe categorii? Să purtăm o pălărie colorată imaginară pentru fiecare tip de gândire în parte?

Exact despre acest subiect veţi citi în cartea lui Edward de Bono „Şase pălării gânditoare„.

Prin această metodă creativă ne punem mintea la contribuţie la „ce poate fi” şi nu ne limităm la „ce este”.

Astfel, prin jocul de roluri unde ne schimbăm în mod deliberat pălăria, vom avea o viziune mai amplă a situaţiilor analizate.

Este un concept simplu unde se abordează direcţii de gândire diferite, în funcţie de culoarea pălăriei purtate la momentul respectiv.

Aşa cum spuneam, fiecare pălărie are o culoare: albă, roşie, neagră, galbenă, verde, albastră.

„Pălăria albă. Albul este neutru și obiectiv. Pălăria albă este legată de fapte obiective și de cifre. Gânditorul se străduiește să fie cât mai neutru, mai obiectiv în prezentarea informațiilor.

Pălăria roșie. Roșul sugerează furie (a vedea roșu înaintea ochilor), patimă, emoții. Pălăria roșie furnizează un punct de vedere emoțional. Pălăria roșie îi permite gânditorului să spună „Așa simt în această chestiune.” Când un gânditor folosește pălăria roșie, nu trebuie să existe niciodată vreo încercare de a-și justifica sentimentele sau a le fundamenta logic.

Pălăria neagră. Negrul este sobru și serios. Pălăria neagră semnifică prudență. Ea evidențiază punctele slabe ale unei idei. Pălăria neagră subliniază problemele cărora trebuie să le acordăm atenție.

Pălăria galbenă. Galbenul este însorit și pozitiv. Pălăria galbenă este optimistă și conține speranța și gândirea pozitivă. Pălăria galbenă vizează evaluările pozitive, așa cum pălăria neagră vizează evaluările negative. Ea acoperă un spectru ce se întinde de la logic și practic până la visuri, viziuni și speranțe. Folosirea ei conduce la propuneri și sugestii concrete.

Pălăria verde. Verdele înseamnă iarbă, vegetație și creștere fertilă, abundență. Pălăria verde indică creativitate și idei noi. Căutarea alternativelor constituie un aspect fundamental al gândirii de tipul pălăriei verzi. Este nevoie să trecem dincolo de familiar, de evident și de satisfăcător.

Pălăria albastră. Albastrul este rece, fiind și culoarea cerului, care se află deasupra tuturor lucrurilor. Pălăria albastră vizează controlul, organizarea procesului de gândire și folosirea celorlalte pălării. Pălăria albastră este răspunzătoare de rezumate, de vederea de ansamblu și de concluzii. Monitorizează gândirea și se îngrijește de respectarea regulilor jocului. Oprește discuția în contradictoriu și insistă pe construirea gândirii într-un fel asemănător creării unei hărți. Ea asigură disciplina.”

Pălăriile pot fi utilizate în două moduri: pentru a solicita în timpul unei discuţii un tip de gândire (o singură pălărie) sau într-o succesiune (mai multe pălării una după alta) pentru a parcurge un subiect ori a găsi rezolvarea unei probleme, în luarea unor decizii, realizarea de rapoarte.

Referitor la timpul alocat purtării fiecărei pălării, Edward de Bono ne recomandă să se stabilească de la începutul întâlnirii un timp scurt (cam un minut), care poate fi prelungit dacă este cazul.

Beneficiile celor „şase pălării” apar în discuţiile de grup care devin mult mai eficiente prin explorarea unor subiecte în întregime, dar şi în gândirea „pe cont propriu”, acoperind unghiuri diverse.

La final de carte, autorul ne aminteşte scopurile acestui minunat concept: simplificarea gândirii prin tratarea problemelor pe rând şi schimbarea gândirii.

Mult succes în utilizarea metodei celor şase pălării!

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Gândirea laterală

În cartea „Gândirea laterală” Edward de Bono ne explică detaliat acest concept provocator inclus în Dicţionarul Oxford, dar ne şi îndeamnă la practică, la exerciţiu continuu. În minutele următoare (concentraţi-vă maxim) o să sesizaţi că am pescuit/cules/extras fragmente care să definească termenul de „gândire laterală”, precum şi diferenţele evidente faţă de gândirea verticală. Să trecem la fapte concrete, zic!

„Mintea reprezintă un sistem care produce şi utilizează clişee. Scopul gândirii laterale este să depăşească aceste limitări, oferind mijloace pentru restructurare, pentru evitarea clişeelor, pentru combinarea informaţiilor într-o manieră nouă, astfel încât să genereze idei.”

Bun. Dar să vedem de ce diferenţele dintre gândirea laterală şi gândirea verticală sunt fundamentale: „nu e vorba de faptul că un proces ar fi mai eficient decât celălalt, căci ambele sunt necesare. Când gândim vertical, folosim informaţia aşa cum este pentru a înainta către o soluţie. Când gândim lateral, nu folosim informaţia pentru valoarea sa intrinsecă, ci ca pe o provocare, pentru a determina o restructurare a modelelor. ”

Mai exact. Mai clar. Mai pe româneşte (am auzit nişte voci!):

– „gândirea verticală este selectivă, gândirea laterală e generativă;

– în gândirea verticală contează corectitudinea, pentru gândirea laterală este importantă afluenţa;

– gândirea verticală alege o cale, eliminându-le pe celelalte; gândirea laterală nu alege, ci caută să deschidă noi drumuri;

– gândirea verticală este secvenţială, gândirea laterală poate face salturi;

– în gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect; în gândirea laterală nu e cazul;

– în gândirea verticală sunt folosite negaţii pentru a bloca anumite drumuri, în gândirea laterală nu există negaţii;

– când gândim vertical, ne concentrăm şi eliminăm ceea ce nu e relevant; când gândim lateral, primim cu bucurie intervenţiile întâmplătoare;

– gândirea verticală este un proces finit, gândirea laterală e unul probabilistic.”

Mai sunt multe de zis, dar mai ales de exersat. Sper că aveţi acum suficiente motive să gândiţi şi să priviţi dincolo de ceea ce este satisfăcător.

Scrie un comentariu

Din categoria Dezvoltare personală