Arhive pe categorii: Dezvoltare personală

Lasă grijile, începe să trăieşti

Nici nu am început bine articolul şi răsare pentru voi, ca un ghiocel sălbatic, un îndemn: Uită grijile…pe undeva, într-un bagaj și începe să trăiești!

Îmi murmuraţi în cea mai mare grabă că este atât de simplu să scrii (aud voci eu?!), iar până la fapte ar fi cărare lungă, lată şi dreaptă. Eiiii, bine, nu…nici măcar să tastezi nu mai este ca odinioară. Doar ca să nu mă credeți perorantă, o să las un pic pălăvrăgeala anodină și o să trec prin foc şi sabie subiectul.

De curând am citit cartea lui Dale Carnegie „Lasă grijile, începe să trăiești” – foarte bine documentată, concisă, cu exemple din viața proprie a acestuia și plină de experiențe a zeci de adulți din toate categoriile sociale. Cum bine ne amintește scriitorul încă de la început, lecturând, redescoperim lucruri pe care le știm deja și care ar trebui să ne determine să acționăm, să ne inspire la o viață relaxantă, lipsită de griji.

Sună atât de armonios…parcă ar fi un vis frumos: să nu mai avem griji! Ce ar fi dacă am rămâne doar cu preocupări? Nu este nicio utopie, liniștiți-vă.

„Jumătate din grijile din lume sunt cauzate de faptul că oamenii încearcă să ia decizii înainte de a avea suficiente cunoștințe pe baza cărora să ia o decizie.” Bun. Sunt de acord cu această afirmație pentru că am pățit-o de atâtea ori. Și ce ar fi de făcut? Dale Carnegie ne prezintă câteva tehnici fundamentale de analizare a grijilor: să stabilim mai întâi faptele și abia după ce le cântărim cu atenție, să luăm o decizie. Apoi, să acționăm. Când suntem tentați să ne facem griji din cauza unei probleme să ne răspundem în scris la câteva întrebări:

„1. Care este problema?

2. Care este cauza problemei?

3. Care sunt soluțiile problemei?

4. Care este cea mai bună soluție?”

De multe ori grijile ne induc o stare dezolantă, nu mai avem chef de nimic, nu mai mâncăm, nu ne mai odihnim suficient… Pentru a ne dezvăța de obiceiul de a ne face griji, Dale Carnegie ne propune:

„Fiți tot timpul ocupați. Persoana îngrijorată trebuie să se piardă în acțiune, pentru ca nu cumva să se scufunde în disperare.” Cum spune și George Bernard Shaw „Secretul nefericirii stă în a avea răgazul de a te întreba dacă ești sau nu fericit”.

Un sfat la fel de util este să ne folosim de „legea probabilității” pentru a ne îndepărta grijile, prin simpla întrebare: „Ce șanse sunt ca acest lucru să nu se întâmple?”

De câte ori nu încercăm să ne împotrivim destinului? „Nicio ființă nu are suficientă emoție și vigoare să se lupte cu inevitabilul și să-i rămână, în același timp, destulă pentru a-și crea o viață nouă. Alegeți ori una, ori alta. Puteți fie să vă plecați în fața furtunilor inevitabile ale vieții, fie să vă împotriviți și să le lăsați să vă înfrângă!”

„Numărați-vă binecuvântările-nu necazurile!”- sublim spus, dragilor, dacă ați ajuns până aici cu lectura. Ar fi atât de grozav să scăpăm de ingratitudine! Încercăm să ne reclădim starea mentală? Să supravieţuim conflictelor interioare care ne macină existenţa?

Pentru a ne învinge „năravul îngrijorării” ce ar fi să reținem esenţialul, şi anume că: „Viața este prea scurtă pentru a fi irosită pe fleacuri.”

Fără excese, nici măcar de sare. 🙂

La final de articol, vă las să alegeţi sau de ce nu…să găsiţi o altă forţă. Aştept cu neastâmpăr votul vostru. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă las într-o pauză imaginară până…data viitoare.

Scrie un comentariu

Din categoria Dezvoltare personală

Pescăruşul Jonathan Livingston

Știm foarte limpede că poveştile ne încântă auzul fin şi ne mângâie sufletele. De mici ni s-au citit cu blândețe, le-am ascultat fascinați și mai târziu…le-am inventat şi noi cu entuziasm. Imaginația se pare că nu ne impune deloc bariere. Ce norocoşi suntem!

Și dacă vă spun că „Pescărușul Jonathan Livingston” de Richard Bach este o parabolă pentru oameni bravi, pentru cei care cred că își pot depăși limitele și își pun inima pe primul loc, lăsând deoparte ori departe în zare regulile, pentru cei ce părăsesc stolul pentru a progresa?

Pescărușul Jonathan Livingston nu era un pescăruș de rând ca ceilalți din stol, pentru el zborul era totul, nu hrana.

„Viață are o altă semnificație acum! În locul zborului nostru istovitor până la bărcile de pescari și înapoi, iată adevărata noimă a vieții! Ne putem ridica noi înșine din ignoranță, putem deveni noi înșine ființe ale perfecțiunii, inteligenței și talentului. Putem fi liberi! Putem să explorăm! Zborul!

A visat, a sperat și a învățat multe despre viață, trăind-o:

„Ceea ce visase cândva pentru Stol câștiga acum doar pentru el; își desăvârșea zborul și nu regreta prețul pe care-l plătise. Pescărușul Jonathan descoperea că pescărușii trăiesc atât de puțin din cauza plictiselii, fricii și mâniei, că, odată alungate acestea din minte, viață lui urma să fie lungă și frumoasă.”

„_Ca să zbori repede ca gândul, adică oriunde, spuse el, trebuie să începi prin a-ți da seama că ai și ajuns acolo…”

„El le vorbea despre lucruri foarte simple: că e drept ca un pescăruș să zboare, că libertatea este chiar natura ființei lor, că ceea ce se opune acestei libertăți-ritual, superstiție sau orice fel de obstacol-trebuie înlăturat.”

…să nu crezi ce-ți spun ochii. Ei oglindesc numai piedicile. Privește cu gândul, descoperă ceea ce știi deja și vei vedea cum trebuie să zbori.”

Parabola este mult mai frumoasă și merită să o urmaţi dincolo de aparenţe.

Aveți curaj să fiţi alături de Jonathan în călătoria lui minunată, presărată cu speranţe vii şi intense?

Vă invit să vă răpiți din timpul pretenţios și să zburați şi voi cât mai sus! Cum de ce? Încă mai aveţi dubii?

„Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe.”

4 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Scrisori imaginare

Dragilor, ați avut curiozitatea până acum să citiți „Scrisori imaginare” de Octavian Paler? Sunt sigură că da!

Aveți timp…credeți-mă pe mine sau cel mai bine, pe scriitor. Am îndrăznit să vă aduc aici un fragment ce-mi tulbură existenţa cu întrebări:

Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris.
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta murim.

Şi până la urmă…ce facem cu iubirea asta?

O evităm? O amânăm? O dăruim? O trăim printre rânduri?

Un comentariu

Din categoria Dezvoltare personală

Şase pălării gânditoare

palariiCe-ar fi să ne împărţim felul în care gândim în mai multe categorii? Să purtăm o pălărie colorată imaginară pentru fiecare tip de gândire în parte?

Exact despre acest subiect veţi citi în cartea lui Edward de Bono „Şase pălării gânditoare„.

Prin această metodă creativă ne punem mintea la contribuţie la „ce poate fi” şi nu ne limităm la „ce este”.

Astfel, prin jocul de roluri unde ne schimbăm în mod deliberat pălăria, vom avea o viziune mai amplă a situaţiilor analizate.

Este un concept simplu unde se abordează direcţii de gândire diferite, în funcţie de culoarea pălăriei purtate la momentul respectiv.

Aşa cum spuneam, fiecare pălărie are o culoare: albă, roşie, neagră, galbenă, verde, albastră.

„Pălăria albă. Albul este neutru și obiectiv. Pălăria albă este legată de fapte obiective și de cifre. Gânditorul se străduiește să fie cât mai neutru, mai obiectiv în prezentarea informațiilor.

Pălăria roșie. Roșul sugerează furie (a vedea roșu înaintea ochilor), patimă, emoții. Pălăria roșie furnizează un punct de vedere emoțional. Pălăria roșie îi permite gânditorului să spună „Așa simt în această chestiune.” Când un gânditor folosește pălăria roșie, nu trebuie să existe niciodată vreo încercare de a-și justifica sentimentele sau a le fundamenta logic.

Pălăria neagră. Negrul este sobru și serios. Pălăria neagră semnifică prudență. Ea evidențiază punctele slabe ale unei idei. Pălăria neagră subliniază problemele cărora trebuie să le acordăm atenție.

Pălăria galbenă. Galbenul este însorit și pozitiv. Pălăria galbenă este optimistă și conține speranța și gândirea pozitivă. Pălăria galbenă vizează evaluările pozitive, așa cum pălăria neagră vizează evaluările negative. Ea acoperă un spectru ce se întinde de la logic și practic până la visuri, viziuni și speranțe. Folosirea ei conduce la propuneri și sugestii concrete.

Pălăria verde. Verdele înseamnă iarbă, vegetație și creștere fertilă, abundență. Pălăria verde indică creativitate și idei noi. Căutarea alternativelor constituie un aspect fundamental al gândirii de tipul pălăriei verzi. Este nevoie să trecem dincolo de familiar, de evident și de satisfăcător.

Pălăria albastră. Albastrul este rece, fiind și culoarea cerului, care se află deasupra tuturor lucrurilor. Pălăria albastră vizează controlul, organizarea procesului de gândire și folosirea celorlalte pălării. Pălăria albastră este răspunzătoare de rezumate, de vederea de ansamblu și de concluzii. Monitorizează gândirea și se îngrijește de respectarea regulilor jocului. Oprește discuția în contradictoriu și insistă pe construirea gândirii într-un fel asemănător creării unei hărți. Ea asigură disciplina.”

Pălăriile pot fi utilizate în două moduri: pentru a solicita în timpul unei discuţii un tip de gândire (o singură pălărie) sau într-o succesiune (mai multe pălării una după alta) pentru a parcurge un subiect ori a găsi rezolvarea unei probleme, în luarea unor decizii, realizarea de rapoarte.

Referitor la timpul alocat purtării fiecărei pălării, Edward de Bono ne recomandă să se stabilească de la începutul întâlnirii un timp scurt (cam un minut), care poate fi prelungit dacă este cazul.

Beneficiile celor „şase pălării” apar în discuţiile de grup care devin mult mai eficiente prin explorarea unor subiecte în întregime, dar şi în gândirea „pe cont propriu”, acoperind unghiuri diverse.

La final de carte, autorul ne aminteşte scopurile acestui minunat concept: simplificarea gândirii prin tratarea problemelor pe rând şi schimbarea gândirii.

Mult succes în utilizarea metodei celor şase pălării!

3 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Cel mai bogat om din Babilon

Știu că m-ați prins (mă predau)! Iar scriu despre cărțile pe care le citesc…(nu despre toate, selecția este cruntă). Se făcea anul și eu nu-mi țineam promisiunea de la pagina Recomandă-mi a blogului?! Așa că…”Cel mai bogat om din Babilon” de George S. Clason a aterizat, luând contact nu cu solul, ci cu ochii mei.

Cartea conține o serie de povestiri ce reflectă principii financiare numai bune de pus la rană, de analizat, dar mai ales de aplicat cât mai curând posibil (acum, nu mai sta pe gânduri întrebătoare!). Deși vechi de mii de ani, sunt demne de urmat şi în zilele noastre minunate şi mirate (sau murate?) (alege ce-ţi sună bine).

Despre Babilon și locuitorii săi poate ar trebui să știm că:

– civilizația Babilonului este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi din lume;

– au fost inventatorii noțiunilor financiare cum ar fi schimb monetar, obligații contractuale și titluri de proprietate;

– babilonienii dețineau tainele diverselor arte și meșteșuguri (sculptură, pictură, arta țesutului, a bijuteriilor, a fabricării armelor din metal, arta cultivării pământului);

– își scrijeleau gândurile pe tăblițe de argilă.

Dacă ne propunem să păstrăm mereu o parte din ceea ce câștigăm (10%) și dacă această sumă o investim în ceva ce ne va asigura profit de-a lungul (și de-a latul) timpului se poate spune că am găsit calea spre prosperitate.

Indiferent de domeniul în care lucrați, principiile enunțate în aceste parabole, pline de înțelepciune, se pot pune în practică. Succes!

Pentru alte leacuri împotriva sărăciei, legile aurului și favorurile Zeiței Norocului nu ezitați să răsfoiți cu atenție și interes cartea.

Spre final, nu uitați că:

Mai bine analizezi lucrurile cu puțină prudență decât să simți gustul regretelor amarnice.

Și bineînțeles, piesa de rezistenţă:

Dacă ai o voință de fier, descoperi în cele din urmă drumul pe care vrei să-l urmezi.

Excese plăcute, dragilor!

 

 

 

 

 

 

4 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

A vinde e omeneşte

În fiecare zi ne vindem ideile nebănuite, lucrurile nefolositoare, poveştile nemuritoare, experienţa dobândită…celor dispuşi să le accepte (cu chiu şi cu vai mai puţin). Încercăm să ne determinăm unii pe alţii de tărâmul beneficiilor şi cai albi (nu verzi pe pereţi). Nu o să vă spun încă niciun basm sau aş putea încerca…

1. A fost odată ca niciodată o vreme când unii oameni se necăjeau din pricina unor nimicuri. În fiecare zi, ei trăiau într-o lume plină de griji mărunte și amărăciune. Într-o zi, totul s-a schimbat: cei care erau fericiți i-au învățat să nu mai pună la suflet absolut orice, că viața oferă lucruri mai frumoase de care să se bucure, pe care să le observe și că fiecare clipă este prețioasă. Din acest motiv, trebuie să învățam cu toții că nu trebuie să ne mai lăsăm invadați de neplăceri ori suferințe la orice pas. Din acest motiv, buna dispoziție s-a instalat în meniul zilei. Până la urmă este mult mai bine așa, într-o lume veselă și optimistă!

Povestea are la bază discursul Pixar de prezentare-vânzare și cuprinde șase propoziții secvențiale. Acestea musai să înceapă cu acele cuvinte subliniate, încărcate de o forță persuasivă impresionantă. Chestiune testată! (studiourile de animație Pixar din California au încasări uimitoare, fiecare film Pixar având același ADN narativ, conținând după cum spuneam, cuvintele subliniate ce marchează o structură profundă)

2. Cum aș putea să vând povestea de mai sus pe Twitter? Poate ar fi suficient un link către o poză cu o față entuziasmată și câteva beneficii, însoțit de următoarele cuvinte: Vedeți cum ați putea arăta de mâine și de ce trebuie să fiți optimiști!

3. Dacă discursul de vânzare ar trebui să-l sintetizez printr-un titlu inclus pe linia de subiect a unui e-mail, ar suna cam așa: 3 motive simple pentru o viață frumoasă.  

4. Hmm…un discurs de vânzare cu rimă? De tristețe dacă scapi, ai optimism garantat! 

5. Mai departe, vă propun să încercați discursul de vânzare sub formă de întrebare. Trebuie să fie atât de greu să renunți la amărăciune?

6. Discursul de vânzare poate fi format dintr-un singur cuvânt (Saatchi considera că „în acest model, companiile își dispută deținerea proprietății exclusive asupra unui cuvânt în conștiința publicului”-de exemplu rostești „neprețuit” și gândul tău zboară la un card). Eu m-am gândit la reinventează-te.

În încheiere o să înțelegeți subiectul acestui articol (cât suspans, zău!). Cu siguranță vă este cunoscută noțiunea de „discursul din lift” din secolul XX (dacă erai într-un lift și aveai norocul să te afli cu șeful cel mare, trebuia să fii capabil să explici cine ești și cu ce te ocupi într-un timp limitat, după cum realizați). Acum, tehnologia avansată își lasă amprenta.

În „A vinde e omenește” de Daniel Pink am citit despre discursurile de vânzare colecționate de acesta în ultimii ani, ca fiind „succesorii discursului din lift”. Practic, cum putem iniția o conversație care conduce la convingerea celorlalți.

Până la urmă sunteți lămuriți de unde provin cele șase discursuri de vânzare? Mi-am pus imaginația și rotițele la treabă, aplicând conștiincioasă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din carte.

Discursuri in exces!

 

 

 

4 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Psihologia persuasiunii

Ce ne face să spunem “da” unei persoane sau să alegem un produs/serviciu cu uşurinţă, acceptând cât am clipi de trei ori? Glasul lin şi cristalin ori formularea propriu-zisă? Toţi ne folosim de puterea noastră de convingere în viaţa de zi cu zi. Aşadar, pe ce ne bazăm? Răbdare, zic…că apar şi răspunsurile!

În cartea “Psihologia persuasiunii” de Robert B. Cialdini sunt tratate şase principii psihologice ce influenţează tendinţa de a te supune unei solicitări: reciprocitatea, consecvenţa, dovada socială, simpatia, autoritatea şi raritatea.

Şi de această dată nu le ţin captive (sunt sigură că şi voi aţi fi făcut acelaşi gest pentru mine)!

Astfel, am cules cu simţ de răspundere citatele reprezentative pentru a creiona şi accentua fiecare principiu.

Începem cu “Regula reciprocităţii” şi aflăm că “aduce cu sine concesii mutuale pe două căi. Prima este evidentă: presează primitorul unei concesii să răspundă la fel. A doua, deşi nu tot atât de evidentă, este esenţială. La fel ca şi favorurile, darurile sau orice alt fel de ajutor, obligaţia de a întoarce o concesie încurajează crearea de aranjamente sociale corecte dând asigurari că oricine caută să iniţieze un asemenea aranjament nu va fi exploatat.”

„În fond, dacă nu ar exista obligaţia socială de a întoarce o concesie, cine ar mai vrea să se sacrifice primul? Dacă ai fi tu acela, ai risca să renunţi la ceva şi să nu obţii nimic în schimb? Dar având regula reciprocităţii activate, ne putem simţi în siguranţă că, dacă facem primii un sacrificiu în favoarea partenerului, acesta este obligat să ne ofere un sacrificiu în schimb.”

Consecvenţa ne oferă o orientare rezonabilă şi profitabilă asupra lumii. În majoritatea cazurilor ne va merge mai bine dacă abordarea noastră este bine fundamentată şi consecventă. Fără consecvenţă viaţa noastră ar fi dificilă, dezordonată şi incoerentă.”

„Dar, deoarece a fi consecvent este, de obicei, în interesul nostru, cădem uşor în greşeala de a fi consecvenţi în mod automat, chiar şi în situaţii în care nu este raţional să o facem. Iar când se întâmplă să fim consecveţi fără a gândi mai întâi, situaţia poate deveni dezastruoasă. Cu toate acestea, chiar şi consecvenţa necugetată poate avea părţile ei atractive.”

Principiul dovezii sociale susţine că “unul dintre mijloacele pe care le folosim pentru a stabili ce poate fi considerat corect este să aflam ce cred alţi oameni că este corect. Principiul se aplică mai ales modului în care hotărâm dacă un comportament este corect”.

Referitor la simpatie (manifestată direct sau indirect prin atracţie fizică, asemănare, complimente, stabilirea unor legături) autorul ne sfătuieşte, atunci când luăm decizia de a ne da acordul: “este întotdeauna o idee bună să separăm sentimentele noastre faţă de solicitant de cele faţă de obiectul solicitării. Dar, o dată ce suntem antrenaţi chiar şi într-un scurt contact personal şi social cu un solicitant, este uşor să uităm să facem această distincţie.”

„În acele situaţii când solicitantul ne este practic indiferent, uitând să facem această distincţie nu vom fi împinşi prea departe într-o direcţie greşită. Dar, atunci cand simpatizăm foarte mult persoana care ne solicită ceva, creşte probabilitatea să facem greşeli mari fără această distincţie. De aceea este atât de important să fim vigilenţi dacă simţim o simpatie nejustificată faţă de un profesionist în obţinerea asentimentului.”

Principiul autorităţii este mai uşor înţeles din prisma a două întrebări. Prima este “Are această persoană o autoritate reală? Această intrebare este folositoare deoarece ne ajută să ne concentrăm atenţia pe două informaţii decisive: dovezile de acreditare ale autorităţii şi relevanţa acestor dovezi pentru chestiunea în cauză.“

„A doua întrebare este Cât de demnă de încredere ne aşteptăm să fie autoritatea în această situaţie? Este posibil ca o persoană cu autoritate, chiar şi foarte bine informată, să nu ne prezinte informaţiile în mod onest. Prin urmare, este necesar să luăm în consideraţie corectitudinea autorităţii. De fapt, în majoritatea timpului facem acest lucru. Ne lăsăm mult mai influenţaţi de experţi care par să fie imparţiali decât de cei care ar avea ceva de câştigat dacă ne obţin asentimentul.”

Şi am ajuns cu paşi voinici la principiul rarităţii.

“Bucuria nu constă în a folosi un bun disponibil doar în cantitate limitată, ci în a-l poseda. Este foarte important să nu confundăm aceste două stări de spirit. Ori de câte ori ne confruntăm cu presiunile exercitate de raritatea unui articol, trebuie să ne întrebăm şi ce vrem de la acel articol. Dacă răspunsul este că vrem acel lucru pentru beneficiile sociale, economice sau psihologice aduse de posesiunea unui lucru rar, atunci este perfect; presiunea rarităţii ne va da un indiciu bun despre cât suntem dispuşi să plătim pentru acel lucru-care, cu cât este mai puţin disponibil, cu atât este mai valoros pentru noi.”

„Dar, foarte adesea, nu vrem un lucru doar de dragul de a-l avea. Îl vrem pentru utilitatea lui; vrem un articol ca să-l mâncăm, să-l bem, să-l atingem, să-l auzim, adică pentru a-l utiliza. În aceste cazuri, este vital să ne amintim că articolele disponibile în cantitate mică nu au un gust mai bun, nu sună mai bine şi nu funcţionează mai bine doar pentru că sunt disponibile în cantitate limitată.”

Principiile persuasiunii sunt transpuse în clipul “Science of persuasion” pe care vă invit să-l vizionaţi pentru a avea o imagine completă şi animată:

Sper că v-am pus alegerile pe gânduri în exces!

*Sursă video muffyPEDIA.ro

2 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Marte şi Venus!

Dragii mei cititori (zâmbăreţi şi energici),

Marte şi Venus (planetele) ar trebui să răspundă răspicat la apelul meu! Motive au cu duiumul. Nu-i aşa că auzim în fiecare dimineaţă somnoroasă, la cafea (…la ceai, lapte, ceai cu lapte) de influenţele lor în semnele zodiacale? Dar ceea ce urmează nu are nici în clin, nici în batistă cu horoscopul matinal. De asemenea, nu este deloc un articol dedicat sistemului nostru solar.

Acestea fiind complet lămurite şi întoarse fix pe dos, vă invit omeneşte…să constataţi şi voi că „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” cum ne explică în cartea sa, Dr. John Gray. Cum mă ştiţi, nu mă simt în măsura potrivită să tratez problemele cuplului, poate… ale cuprului dacă mai studiez.

Nu este necesar să citim cărţi de specialitate pentru a afla cât de diferiţi sunt bărbaţii şi femeile în gândire, percepţii, aprecieri, reacţii, mod de a iubi, dar ne putem astfel aduce aminte.

Am spicuit cu atenţie şi răbdare, următoarele fragmente de viu interes:

Sfaturi în exces…

„A oferi unui bărbat sfaturi pe care nu le-a cerut înseamnă să presupui că el nu ştie ce are de făcut sau că nu se descurcă singur.”

Soluţii nesolicitate…

„În general, când o femeie oferă sfaturi care nu i-au fost solicitate sau încearcă să ajute pe un bărbat, ea nu are idee cât de critică şi lipsită de dragoste poate să-i pară. În mod analog, dacă un bărbat nu înţelege că femeia este diferită, el poate face mai mult rău încercând să ajute. Bărbaţii trebuie să ţină seama că femeile îşi discută problemele pentru a realiza o apropiere, nu neapărat pentru a obţine soluţii.”

Suntem diferiţi, remember?

„Când se ivesc neînţelegeri, amintiţi-vă că vorbim limbi diferite; aveţi răbdare să înţelegeţi ceea ce vrea cu adevărat celălalt să spună.”

Spaţiu şi înţelegere…

„Bărbaţii îşi dispută dreptul de a fi liberi, iar femeile cel de a fi supărate. Bărbaţii vor spaţiu, în timp ce femeile vor înţelegere.”

Anotimpurile dragostei…

 „O legatură este ca o grădină. Pentru a prospera trebuie udată regulat. Trebuie luate precauţii deosebite, ţinând seama de anotimp şi de vremea schimbătoare. Trebuie puse seminţe noi, iar buruienile smulse. La fel, pentru a menţine viu farmecul dragostei, trebuie să-i înţelegem anotimpurile şi să-i satisfacem nevoile deosebite.”

Pentru orice fel de completări (ce pot fi publicate), comentaţi. Exprimaţi-vă. Vă aştept cu uşa de la blog deschisă.

 

 

6 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală

Începe cu…

incepe cu„Începe cu…începutul!”

Parcă ar fi dintr-o învăţătură sau chiar dintr-o discuţie prea serioasă, la un ceai…despre un plan de acţiune. Nu este la îndemână? Cam incomodă sau banală procedura sugerată?

*Sursă poză

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când am o mulţime (nu vidă!!!) de lucruri de terminat, încep să mă gândesc cum am ajuns în această situaţie. Le-am lăsat aşa să se înmulţească, să facă pui gălbui? Au venit năvală? Dar să nu presupuneţi (prin absurd) că mă plâng toată ziulica, ci e mai mult un gând fulger, care să mă trezească şi să mă pună în mişcare repejor (cât aş spune do major).

Încep prin a-mi aşterne conştiincioasă task-urile pe o foaie de hârtie (mai exact pe un post-it colorat, mic şi pătrat). Nu le aşez în funcţie de prioritate, doar le enumăr, punând o cifră în faţa activităţii, să ştiu din start câte am de bifat. După ce isprăvesc ceva de pe listă, tai apăsat cu pixul, emanând o satisfacţie măricică, apoi mă apuc bucuroasă (cu zâmbetul anterior înşurubat bine) de o altă activitate menţionată şi tot aşa…

Îmi place să-mi organizez timpul (şi lucrurile de pe birou) şi chiar mă ajută astfel de liste. Nu este niciun secret că trebuie să ne planificăm cât mai eficient si mai productiv ziua la locul de muncă, iar articole şi cărţi despre managementul timpului cu siguranţă aţi mai răsfoit curioşi (nevoie mare).

Astăzi citeam într-o carte de Brian Tracy („Începe cu ce nu-ţi place”-Eat That Frog) despre metoda ABCDE. Este vorba de o tehnică simplă de stabilire a priorităţilor, practic după ce ai conceput lista, înaintea fiecărui articol de pe listă scrii aceste litere, unde A este lucrul cel mai important, ceva ce este musai să faci (dacă sunt mai multe sarcini de lucru de tip A se pot nota cu A-1, A-2, A-3,etc.), B-o sarcină pe care ar fi bine s-o duci până la capăt, consecinţele amânării ei nefiind atât de grave ca la prima, ci mai blânde, C-este un lucru care nu implică niciun fel de consecinţe dacă nu-l îndeplineşti, D-se referă la o activitate pe care o poţi delega, iar E-ceva ce poţi elimina cu totul, fapt care nu va genera nicio schimbare.

Important în utilizarea acestei metode este să te ocupi din prima de sarcinile de tip A şi să le finalizezi. Se pune accent astfel pe productivitate personală şi performanţă. Tot un sfat foarte util este să începi cu ce nu-ţi place, cu cea mai dificilă activitate înainte de orice altceva (chiar şi într-o zi de luni când nici iarba nu creşte).

Prin repetiţie ar putea deveni un obicei şi entuziasmul ar da fericit din aripi (exces de bucurie?).

Voi cu ce începeţi?

Un comentariu

Din categoria Dezvoltare personală

Secretele succesului

carti

*Sursă poză

Secretele succesului. Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influenţi. (How to win friends and influence people) este o carte fermecătoare despre tehnicile utilizate în relaţiile umane, autorul Dale Carnegie pornind la redactarea acesteia prin pregătiri intense: sute de biografii citite, interviuri cu lideri politici, inventatori de renume mondial, scrieri ale psihologilor, filozofilor şi nu numai.

Mai exact, totul a început cu un scurt discurs ce s-a extins la o prelegere de o oră şi 30 de minute şi astfel s-a dezvoltat într-o minunată lucrare pentru hrănirea şi cultivarea sufletului.

Dale Carnegie ne convinge să utilizăm la maxim această operă a sa, să ne oprim din lectură pentru a medita la cele citite, să le marcăm cu steluţe „****”, să subliniem ceea ce ne-ar putea folosi, să o rasfoim cât mai des, să recapitulăm principiile expuse, să le aplicăm de fiecare dată când se iveşte ocazia şi mai ales să învăţăm acţionând!

Am colecţionat fericită până la soare şi înapoi, citate care merg ca unse direct spre suflet, minte şi rămân întipărite într-un dans măreţ al vieţii:

„În relaţiile cu oamenii, să ne amintim că nu avem de-a face cu creaturi logice, ci cu creaturi emoţionale, dominate de prejudecăţi, motivate de orgolii şi capricii.”

Punem suflet în ceea ce facem şi judecăm necontenit, nu? Iar orgoliul ne domină şi ne macină încet…

„Noi hrănim trupurile copiilor, prietenilor şi angajaţilor noştri, dar cât de rar le hrănim stima de sine… Le servim friptură de vită şi cartofi prăjiţi pentru a le asigura energia, însă neglijăm să le oferim cuvinte blânde de apreciere ce vor răsuna în amintirea lor, vreme de ani de zile, ca muzica luceafărului de dimineaţa.”

Apreciere? Cuvinte prea scumpe pentru a fi rostite? Vă rog să reflectaţi…

„Care e diferenţa dintre apreciere şi măgulire sau linguşire? Răspunsul e simplu. Una dintre ele e sinceră, cealaltă nu. Una vine din inimă, cealaltă e rostită printre dinţi. Una e altruistă, cealaltă este egoistă. Una e universal admirată, cealaltă e condamnată în mod universal.”

Deosebiri clare…

„Spune-i copilului tău, soţiei tale sau angajatului tău că dă dovadă de prostie sau nepricepere într-o anumită privinţă, că nu are talent în acel sens şi că face lucrurile anapoda şi ai distrus aproape orice motivaţie de a încerca să îşi îmbunăţească performanţele. Foloseşte însă tehnica opusă – fii darnic cu încurajările, fă în aşa fel încât lucrurile să pară uşor de făcut, dă de ştire celeilalte persoane că tu crezi în abilitatea ei de a face lucrul respectiv, că are un potenţial nedezvoltat în acea direcţie şi aceasta va practica până în zorii zilei pentru a excela.”

Încurajări oneste…

Cartea în sine se bazează pe experienţele oamenilor de-a lungul timpului şi astfel rezultă numeroase principii explicate pe înţelesul tuturor cititorilor preocupaţi de dezvoltarea lor personală.

M-am gândit ca în acest articol să vă ofer (câtă dărnicie nemărginită!) un top 3 al principiilor din carte, pe care l-am întocmit, fireşte, raportându-mă la firea mea:

1. „Vorbeşte despre propriile greşeli înainte de a critica cealaltă persoană.” (într-un exces de sinceritate recunosc că mai am de exersat aici)

2. „Încurajează-i pe ceilalţi. Fă în aşa fel încât greşelile să pară uşor de corectat.” (îmi dau toată silinţa să reuşesc şi să nu încetez cu aceste încurajări)

3. „Motivează cealaltă persoană în aşa fel încât să facă bucuroasă ceea ce îi sugerezi.” (ce mi-ar plăcea să nu mai primim „ordine”, ci doar sugestii sincere/îmbunătăţiri ale muncii depuse)

Consider că succesul ni-l clădim din ceea ce învăţăm zi de zi, din excese ori picături…şi depinde de noi ceea ce vrem să demonstrăm şi cui.

Vă doresc un suflet senin, însetat de bine şi cunoaştere ori de câte ori drumul vieţii ne pune piedici.

Voi ce vă doriţi, dragii mei cititori?

2 comentarii

Din categoria Dezvoltare personală