Rumeg gânduri.

Scrisul mă eliberează de gândurile pe care le țineam izolate de ochii lumii, într-o ladă cu zestre, zugrăvită cu amintiri, dorințe nuanțate și expresive.

Dar stai, cititorule drag și unic, nu te grăƒbi să o deschizi ori să calculezi o ecuație cu o necunoscută, crezând că îmi rămân apoi mult mai puține…ele se înmulțesc până apune soarele și danseazムaiurea până dimineața…mƒăcar de-ar fi fost o chestie armonioasă și plăcută minții.

Ce să vezi…stoluri, stoluri deasupra câmpiilor. Dacă ai fi indiscret din fire, din potecă afară…sau dacă ai avea o urmă vie de curiozitate strecurată în prealabil într-un buzunar al vieții, te-ai întreba unde le este mai bine? Zburdând sau organizate până la epuizare? Și răƒspunsul evident întârzie să apară pe diagonală. Cam mofturos. Cam schimonosit. Cam nehotăƒrât. Cam neserios. Halal!

Ar da bine să inserez o concluzie extravagantă: teoretic, fiecare cu gândurile lui, zăƒu așa. Iar dacă nu vă dau pace și somnul nu mai este ce-a fost în tinerețe, schimbați-le sau faceți ceva cu permutările până își găsesc locul potrivit în univers.

Practic, iar rumeg. Pe îndelete.