Blog de vânzare?

De câteva zile (vreo cinci să tot fie!) mă întreb de ce şi-ar vinde lumea blogul. Dornică din cale afară şi curioasă până la stele de a afla şi alte păreri mai avizate, mă minunez şi eu p-aici .

Dacă oamenii îşi vând locuinţele, maşinile, telefoanele mobile, visele (în magazine!), câte şi mai câte ştiute şi neştiute pentru anumite sume de bani, după o prezentare spectaculoasă, cine îi opreşte să-şi pună blogul sub lacăt, cu o plăcuţă haioasă „de vânzare”, un articol de adio şi o masă de rămas bun.

Se gândeşte omul că a venit vremea despărţirii după ce i-a oferit o educaţie, l-a ţinut la şcoli înalte, i-a arătat lumea bună, după ce l-a crescut de când era în scutece (de la primul articol) şi nici nu auzise de cititori unici/zi, abonaţi, zelist, lepşe, dezbateri şi recomandări.

Să-ţi pui blogul la înaintare… pentru o sumă de bani? Nu aş putea să fiu de acord cu o asemenea decizie. Mai întâi ar trebui să descoperim ce înseamnă acel blog pentru persoanele respective. Dacă nu se identifică cu el sau blogul în sine este o afacere, lucrurile sunt din start simple: te dau şi gata, fără vreo urmă de regret sau lacrimi de crocodil.

Dragul meu blog, tu ştii prea bine că nu am astfel de gânduri reci cu tine nici pe criză, nici dacă se anunţă soare, vânt ori fenomene meteorologice periculoase. Nu ne jurăm noi prietenie veşnică, dar nu te înstrăinez. Nu plecăm nicăieri, nici eu, nici tu… şi aşteptăm în continuare vizite în aceste vremuri de paradă.