Sunt atât de frumoase! mi-am zis repede în gând, vrând să trec grăbită şi să meditez la lucruri mai importante, dar lipsite în totalitate de sensibilitate şi delicateţe.
Nu m-au lăsat să-mi văd prea repede de drum şi frământările atrofiate. Cum, florile de cireş să fie doar aşa de ochii lumii, fără să merite priviri mai insistente sau admirative cu adevărat? Şi am rămas câteva clipe alături de florile de cireş, dar nu pentru ele, ci pentru mine… să iau cu împrumut din gingăşia lor incomparabilă.
Super! Ai rude in Japonia 🙂
In Japonia in perioada de inflorire a vestitilor ciresi, japonezii primesc 3 zile de concediu pentru a se plimba, a-i admira si a medita.
Mai multe aici despre Sakura Hanami – „vizionarea florilor de cires”:
http://www.ziare.com/magazin/experiment/descopera-lumea-cu-ziare-com-hanami-festivalul-florii-de-cires-722179
Cum eu sunt în concediu acum… m-am lăsat furată de peisaj… dar aici, pe meleagurile noastre! 🙂
Odata cu citirea acestui text mi-am amintit de parfumul extraordinar al florilor de cires. In fata blocului este plantat unul si in fiecare zi e o placere sa stai pe geam cu nasul in aer. Extraordinar.
Miros îmbietor, petale delicate şi pline de naturaleţe… sunt florile de cireş.
… esti florile de cires? 🙂
Si eu am in fata blocului 2 ciresi si acum e o priveliste magnifica cand te trezesti dimineata….daca mai eram si pe malul marii… 🙂
Sunt fericită să ştiu că florile de cireş nu rămân neobservate…
@Natural, nu m-am metamorfozat încă, dar… „am luat cu împrumut” de la ele. 🙂
Avand in vedere atat „imprumutul” cat si vremurile, sper ca dobanda e convenabila :))))