Printre scoici şi amintiri


Lasă-mă câteva minute să ghicesc ce se întâmplă cu tine… deşi nu sunt mama Omida, n-am niciun glob, nici măcar pământesc magnetic şi despre flacăra cea violet au apus poveştile ce altădată făceau deliciul mass-mediei. Ai ajuns la vârsta la care uiţi… cam multe, s-ar grăbi cineva să afirme, venind astfel necondiţionat în sprijinul tău până să clipeşti de trei-patru ori şi să priveşti nevinovat în jur. Şi cam devreme, a subliniat cu o voce apăsătoare cea care te-a păsuit cel mai mult. Ai ajuns aşa de rău încât colegii au recurs la orice ca să te aducă pe calea cea bună: post-it-uri pe monitor, bileţele (uneori ţipător de colorate) sub tastatură, remind-uri pe e-mail, disperarea lor fiind pe deplin înţeleasă!  A uita e omeneşte, ne linişteşti până mâine…fi-ar să fie! Dar ce se întâmplă cu amintirile tale? Ce faci cu ele? Unde îşi găsesc locul?

(Amintirile..) nu mă lasă să gândesc
Mă năpădesc, mă-ncercuiesc, mă năvălesc, mă răcoresc
Acum un an pe nisipul fierbinte
Între miile de scoici am găsit puţină…
Minte-mă, spune-mi că tu nu ai nici o vină
Ai plecat, te-ai intors, n-a vrut nimeni să te ţină! (Versuri Viţa de vie, Vinolamine)

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Suflet învăluit

Un răspuns la „Printre scoici şi amintiri

  1. Un om

    Timp de 7 ani un om a trait fara sa stie nimic de trecutul lui, fara a stie nici macar faptul ca nu stie nimic de trecutul lui. I s-a spus o poveste el a crezut-o. A gasit niste oameni langa patul lui de spital, i-a numit prieteni, a constatat ca e intr-un pat de spital, si-a dat seama ca are o problema. A iesit s-a intors in vila lui luxoasa, impreuna cu sotia sa si cu cel mai bun prieten al sau. S-a simtit ca acasa. Anii au trecut, amintire dupa amintire, toate adunate si inramate, formand parca un tablou sau un altar caruia i se inchina. Pretuia fiece clipa si ii invata si pe ceilalti sa faca la fel.Sotia lui era pe punctul de a-i darui un copil. Erau foarte fericiti amandoi, iar dupa primele doua saptmani de sarcina barbatul a inceput deja sa planifice, nu voia ca ulterioara amintire sa strice cumva peisajul.Trecusera deja 3 ani, 3 ani in care amandoi s-au asigurat ca vor avea cum intretine viitoarea familie, in special viitorul copil, sens in care au facut un cont pentru studii, unul pentru varii nevoi personale, s-au asigurat ca in ficare vacanta copilul sa poata calatori in varii colturi ale lumii, s-au documentat cu privire la anumite modele educationale eficiente, chiar au luat si pret de doi ani cu un curs amplu de psihologie a copilului, curs care acoperea foarte bine si anii adolescentei, au incercat varii strategii pentru a testa rezistenta casniciei lor si au trecut totul cu brio. Insa copilul a murit la o zi de la nastere in patul de spital in urma unor complicatii de natura incerta. Barbatul a indurat cu greu, dar a reusit sa se redreseze si sa nu isi piarda cumpatul, lucru mandatoriu dat fiind ca sotia acestuia era pe punctul de a claca psihic.
    1 an a trecut si lucrurile incepusera iar sa mearga si cei doi se gandeau serios la ideea de a mai incerca odata, dar o intamplare nefericita a facut ca o ruda a sotiei sa fie victima unui accident grav, in urma caruia femeia a ramas paralizata pe viata.
    Au urmat doi ani de vizite constante, doi ani destul de dezolanti in compania unei femei paralizate si a sotului acesteia – om cu credinte si practici obscure.
    Intr-o dimineata barbatul se trezi legat de pat. Langa el se afla sotul femeiei paralizate care avea in mana o caseta video, niste poze, un buletin si ceva hartogaraie. Omul se apropie si ii arata buletinul. Era al lui, era unul mai vechi, dinainte de… momentul in care a ajuns in patul de spital, prima amintire reala dinaintea celor 7 ani. Cu toate acestea, la insistentele sale, motivul pentru care era legat de pat nu i s-a dezvaluit. In poze se recunoscu pe el. Primele erau poze obisnuite si iarasi se bucura ca mai fotogografia locuri din trecut, dar ultimele doua poze l-au facut sa se cutremure, caci se vazu cu un cutit in mana injughiind un om in plina zi, iar omul era „cel mai bun prieten al sau”. I-a fost aratat si cutitul, dar lui tot nu ii venea sa creada.
    A venit si asa-zisul si i-a aratat urmele lasate de cutit. Omul era confuz. Urma sa afle ca nu era un om de succes, nu avea o viata ideala, casa nici macar nu era al lui, nici sotia, nici copilul nu fusese mort, ci lasat la un orfelinat. In final i s-a aratat o inregristrare de la un post TV.
    In final l-au dus la politie sa se convinga, i s-a aratat dosarul si i s-a spus ca -a fost platita cautiunea si a fost eliberat inainte de vreme, chiar la putin timp dupa ce a fost victima accidentului care l-a lasat amnezic. Cautiunea i-a fost platita de „sotie” si „prieten”. La o zi dupa a fost ziua lui. Festin. A fost sfatuit sa nu isi dea in vileag adevarata identitate. A incercat sa o uite sau sa o descopere, dar a fos tincapabil sa termine vreuna din sarcini.
    Sa iti pierzi mintile mai e cum e, dar sa ti le regasesti uneori poate si mai aiurea

Exces de comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s